Călătoria mea …
Anul 1984
“Sosirea pe Planeta Pământ”
Apariția mea pe planeta Pământ s-a datorat momentului în care părinții mei, frumoși și iubitori, au făcut dragoste, iar cel mai rapid spermatozoid al lui tati a ajuns primul la ovulul mamei. Fiind foarte rapid și dornic să se contopească cu ovulul, cei doi s-au unit într-un extaz cosmic și… buuumm… am apărut eu.
Din această uniune extatică, cosmică, dintre spermatozoidul tatălui meu și ovulul mamei mele, un nou trup a fost creat, iar un suflețel l-a ocupat: eu!
În pântecul mamei mele, am luat formă feminină, iar când am ieșit la suprafață, am primit numele „Camelia”, în speranța că voi fi o femeie finuță, gingașă, precum o floare.
Primii pași în lumea oamenilor
Adaptarea la această planetă a fost grea pentru corpul și sufletul meu, încă de la naștere. Când eram micuță, am avut diferite boli ale trupului, iar sufletul îmi suferea observând ceea ce se petrecea în jurul meu.
Nu înțelegeam de ce oamenii vorbeau urât unii cu alții...
Nu înțelegeam de ce vorbeau urât despre prietenii lor în lipsa acestora, iar atunci când se întâlneau față în față, se comportau ca și când erau cei mai buni prieteni.
Această contradicție între cuvintele din spate și zâmbetele din față mă deruta profund.
„Unii oameni sunt mincinoși și prefăcuți! Le este frică să spună ceea ce simt cu adevărat.” — așa gândeam.
Inimă de copil, ochi de adevăr
Copiii își alungau părinții din casa părintească sau se comportau violent cu ei. Frații erau în conflict pentru bunurile materiale obținute de părinți. Pentru mine, toate acestea erau un non-sens.
“Era munca părinților, iar aceștia aveau dreptul să facă ce doreau cu roadele muncii lor. Copiii aveau dreptul să decidă doar ce fac cu propriile roade, nu cu ale părinților.” - Așa îmi șoptea vocea mea interioară.
Erau soți care își băteau soțiile. O nebunie!
Sufeream în interiorul meu cu fiecare situație lipsită de iubire și nu înțelegeam de ce oamenii se comportă astfel unii cu alții.
Anul 1990
“Găsirea bucuriei în cântec și dans”
La grădiniță, am descoperit pasiunea pentru cântec și dans. În momentul în care cântam și dansam, simțeam un sentiment imens de bucurie, iar toate situațiile dificile pe care le observam în jur… dispăreau.
Grijile și suferința cu care adulții din viața mea păreau mereu împovărați, nu mai aveau putere asupra mea. Eram liberă. Eram înăuntrul meu.
Era magie pură – găsisem un spațiu tainic în care eram eu cu mine însămi, și nimeni altcineva.
Un loc în care puteam să exprim ceea ce simțeam cu adevărat.
Un loc în care îmi puteam auzi propria voce interioară.
Un loc departe de zgomotul lumii: idei, sfaturi, povești, păreri, critici… toate rămâneau afară.
În acel spațiu, eu eram întreagă. Dansul și cântecul deveniseră, fără să știu atunci, prima mea formă de rugăciune.
Anul 2001
“Cântându-mi bucuria la TV”
Bucuria din inima mea a continuat să înflorească, iar într-o bună zi, am fost selectată – dintre foarte mulți concurenți – să particip la o emisiune națională TV extrem de populară la acea vreme: „Ploaia de Stele”, versiunea de atunci a ceea ce este astăzi Românii au talent.
Mă simțeam fericită, pentru că prin cântec puteam exprima iubirea care începuse deja să crească foarte mult în inima mea. Muzica îmi aducea o fericire uriașă.
Și totuși…
Frica de a intra într-un domeniu necunoscut – industria muzicală –, lipsa de încurajări și de suport afectiv, prietenii care, în loc să mă susțină, îmi amplificau teama… toate acestea, alături de nevoia de a avea un venit, m-au condus către o decizie sfâșietoare: să-mi abandonez dragostea pentru muzică în favoarea unui loc de muncă.
De pe scenă… la birou
Și așa am ajuns de pe scenă, într-un birou, cu program de la 9:00 AM la 7:00 PM, uneori chiar până la 11:00 PM. Încercam să-mi găsesc fericirea și împlinirea în proiectele primite la locul de muncă.
Dar… sufletul nu poate fi păcălit.
Degeaba încercam să îmi găsesc sensul în respectarea deadline-urilor, în fișele de lucru perfecte, în PowerPoint-uri frumoase. Simțeam că mă străduiesc din răsputeri să ajung undeva… dar unde? Nici eu nu știam.
De fapt, voiam doar să ating liniștea și fericirea.
Mă uitam la șefii mei să văd dacă ei le atinseseră… și vedeam că viața lor era la fel de tristă ca și a mea – doar că mai bine plătită.
Vocea interioară
Mintea îmi spunea: “Dă tot ce poți, arată-le că ești dedicată companiei, stai până târziu dacă este nevoie, fii la dispoziția lor.” Însă sufletul meu șoptea cu tărie:
“Serios?! Chiar vrei să ajungi așa ca șefii tăi? Uită-te la ei! Au aceeași viață tristă ca și tine, doar că e mai bine plătită această tristețe. Știi că nu ai o eternitate pe această planetă, da? Așa vrei să trăiești următorii 30 de ani?”
Când auzeam aceste cuvinte în interior, mi se făcea pielea de găină.
Un foc lăuntric îmi ardea inima.
Simțeam că mă sufoc.
Nu mai aveam aer…
Dorul de libertate
Apărea un imbold interior arzător… să fug.
Să fug de la birou.
Să mă duc în parc.
Să stau pe malul lacului și să privesc rațele cum alunecă pe apă…
Să închid ochii și să simt adierea vântului mângâindu-mi obrajii.
Și să-mi spun, oftând ușurată: “Doamne! Era cât pe-aci să fiu păcălită! Credeam că voi avea o viață minunată lucrând pentru ei…Când colo, aterizasem într-o închisoare care nu arăta deloc ca o închisoare. O închisoare cu birouri și cu salariu. Cine ar fi crezut că există așa ceva?! Ce capcană… Doamne, ce bine că m-ai trezit!”
Revenirea la realitate
Dar… aveam de plătit o rată la apartament. Mâncare. Transport. Haine. Facturi.
Așa că, pentru a mia oară, îmi înăbușeam imboldul. Îmi amânam dorința arzătoare de libertate…și continuam să vorbesc cu managerii, să fac PowerPoint-uri, să muncesc – nu din bucurie, ci din nevoia de a supraviețui. Căci banii îmi ajungeau doar atât: să supraviețuiesc.
Strigătul sufletului
Nu poți să-i dai sufletului cifre, calculatoare, procese, Excel-uri și să te aștepți să fie fericit. Sufletul NU SE HRĂNEȘTE CU CIFRE! El are nevoie de iubire, de frumusețe, de bucurie, de tandrețe, de gingășie, de dans, de cântec, de libertate.
Viața, pentru mine, devine serioasă, plină de termene-limită și rezolvări de situații.
Eram și eu, acum, un adult îngrijorat, la fel ca cei pe care îi observam în jurul meu când eram copil.
Dorințele companiei, ale managerilor, ale colegilor, ale partenerului, ale tuturor… erau primele pe lista mea de priorități.
Iar dorințele sufletului meu?
Se mutau tot mai jos…mai jos, mult mai jos, atât de jos, încât până nu se mai vedeau.
Nici nu se mai auzeau.
Tristețea începe să se așeze în inima mea.
Anul 2012
“Portal pentru un suflet nou”
Un nou capitol a început în viața mea odată cu nașterea fiicei mele. Deși medicul estimase data nașterii - 8 ianuarie 2013, Divinitatea avea un alt plan. În Ajunul Crăciunului, am mers la spital pentru un control de rutină și... surpriză! Urma să fiu portal, poarta de intrare pe această planetă, pentru o minunată fetiță – chiar în ziua de Crăciun.
În această zi specială, a sosit pe Pământ o fetiță cu mult păr, micuță, dar puternică. Deși micuță în aparență, ea a adus, odată cu venirea ei, o energie gigantică, angelică. Simpla ei prezență radia puritate, bunătate, inocență și simplitate, umplându-mi viața cu această nouă vibrație.
Energia ei a fost pentru mine, puternic transformatoare. A trezit părți îngropate ale sufletului meu. S-a trezit în interiorul meu dorința puternică de a fi pură, inocentă, simplă… exact cum era ea. Venirea ei în viața mea avea să schimbe cursul vieții mele pentru totdeauna.
Atunci am realizat că bebelușii sunt trimiși de Divinitate pentru a ne reaminti nouă, adulților, de propria noastră inocență, puritate și simplitate. Bebelușii ne reamintesc cum eram noi, adulții, atunci când am sosit pe această planetă. Eram puri, eram inocenți, eram fericiți.
Nu era nevoie să bem alcool pentru a fi fericiți, nu trebuia să ne drogăm pentru a fi fericiți, nu trebuia să bem cafea pentru a fi fericiți, nu trebuia să… pentru a fi fericiți. Doar eram fericiți!
Apoi am crescut și... ochii noștri au privit în jur! Și ce au văzut?
Sâni, picioare, mașini, case, haine, aur, genți, pantofi, cazinouri, alcool, droguri.
Când eram copii, nu vedeam nimic din ceea ce exista în exteriorul nostru. Doar existam. Și fiindcă eram existența pură, eram fericire pură.
Devenind adulți, încercăm să ajungem la acea fericire a copilăriei și ne amețim cu alcool, cu droguri, cu mult sex, cu cazinouri, cu adrenalină.
Dar nu merge.
Nu funcționează, fiindcă toate acestea durează doar atât cât durează și consumul. După ce efectul alcoolului, al drogului, al sexului trece… trece și "fericirea".
Și se întâmplă în acest mod fiindcă nu aceasta este calea.
Acestea sunt doar capcane ale planetei pe care ne aflăm.
Alta este calea!
Anii 2013 - 2015
Moartea sufletului meu
Simțeam cum se scurg secundele din viața mea fără nici un sens. Viața-mi era repetitivă și banală:
hrăneam bebelușul, schimbam bebelușul, plimbam bebelușul, făceam baie bebelușului, culcam bebelușul, pregăteam mâncare, făceam curat, dormeam, făceam sex – în grabă, fără tandrețe, fără gingășie, fără iubire.
Afacerile familiei mergeau prost. Tăticul fetiței pleca dimineața și venea seara la ora 23:00. Iar eu eram mai tot timpul singură. Și în fiecare zi o luam de la capăt.
Mă simțeam goală pe interior. Nimic din ceea ce se întâmpla nu era așa cum sufletul meu și-ar fi dorit. Viața se derula, zi de zi, undeva în afara mea, iar în interior încercam să țin pasul cu ea într-o permanentă stare de nemulțumire, dezgust și oboseală.
Aș fi vrut să fug, să mă teleportez într-o lume paradisiacă, în care soțul meu mă iubea, mă adora și era alături de noi – de mine și de fetiță – în fiecare zi, amuzându-ne și bucurându-ne de drăgălășenia bebelușului nostru; o lume în care vorbeam unul cu celălalt folosind cuvinte pline de iubire, de frumusețe, de gingășie, de tandrețe; o lume în care eram relaxată, odihnită; o lume în care oamenii vorbeau frumos peste tot în jurul meu, erau calmi, erau duioși, iar vocea lor era ca o melodie divină pentru suflet.
O lume în care era liniște, tandrețe, iubire și multă veselie.
Simțeam că mă sufoc, nu aveam aer, nu puteam dormi, aveam coșmaruri. Nici un firicel de lumină nu strălucea în întunericul meu. Muream, puțin câte puțin, cu fiecare clipă care trecea. Simțeam că înnebunesc pentru că nu știam cum să scap din această situație. Ajunsesem chiar să gândesc că moartea ar fi fost o foarte ușoară scăpare din tot acest groaznic coșmar pe care îl trăiam, zi de zi.
Însă părinții mei ar fi fost sfâșiați de moartea mea, așa că am decis să rămân în viață.
Mergeam prin viață, păream vie. Însă în interiorul meu eram din ce în ce mai moartă.
Anul 2014
“Apare o speranță – yoga”
În anul 2014, în timp ce îmi vizitam cele două surori care locuiau în București, am fost surprinsă profund de o schimbare foarte mare a surorii mele mijlocii.
Ochii ei sclipeau de bucurie și era … darnică. Ea darnică? Nu fusese niciodată, doar o știam de când era bebeluș. Întotdeauna fusese mai preocupată să afle cum putea să ia de la alții, nu cum să dea.
Și ochii strălucitori? Nu văzusem la ea așa sclipire niciodată. Ea era preponderent tristă și nemulțumită de tot ceea ce i se petrecea. Eram într-o uimire continuă!
Am întrebat-o ce a cauzat această transformare și ea mi-a răspuns: “De 1 an de zile merg la un curs de yoga.”
În acel moment, am realizat că yoga o schimbase. Dacă ea se putuse transforma într-o persoană mai veselă și mai generoasă, înseamnă că și eu puteam deveni la fel.
În sfârșit apăruse o soluție la suferința mea insuportabilă. De îndată ce m-am întors la București, cu multă speranță în suflet, am început să particip și eu la cursurile de yoga la care mergea sora mea.
Și astfel a început călătoria mea spirituală.
Anul 2022
“Instructor Kundalini yoga”
Cu cât practicam mai mult yoga, cu atât creștea în interiorul meu dorința de a afla cum aș putea ajunge mai repede la acea stare de fericire, pace, iubire, frumusețe, calm.
Voiam să fiu fericită, voiam să fiu calmă în orice moment. Mă săturasem de atâta tristețe. Nu mai suportam să fiu posomorâtă. Căpătasem intoleranță la tristețe.
Voiam să aflu cum aș putea fi fericită mereu.
Practicam Hatha Yoga și simțeam că îmi aducea liniște în trup, observam că îmi deschidea mintea și îmi oferea claritate asupra lucrurilor pe care înainte nu le percepeam.
Însă nu mă simțeam energică, plină de viață, pură, inocentă și simplă — așa cum sosise pe această planetă micuța mea. Încă nu reușeam să ajung acolo.
Printr-o întâmplare divină, am ajuns în Franța, la un festival de Tantra Albă, și acolo am practicat pentru prima dată în viața mea Kundalini Yoga.
Surpriză! De fiecare dată când practicam, mă simțeam mai fericită, mai iubitoare, mai calmă, mai energică și mai puternică.
Hmmm! Începeam să mă apropii de ceea ce îmi doream.
În anul 2022 devin instructor de Kundalini Yoga, după 6 luni de formare alături de minunații profesori ai Institutului de Cercetare Kundalini (KRI), USA, Santa Cruz.
Avansez în ritm accelerat către fericire!
Anul 2023
Inițiere în “Shaktipat”
„[Shaktipāt] nu este un sistem yoga independent. Este pur și simplu o tehnică antică de yoga. Cu toate acestea, este cea mai înaltă tehnică yoga, sau mama tuturor tehnicilor yoga cunoscute de omenire. În aceasta, puterea cosmică supremă însăși este folosită ca tehnică pe ea însăși.”
— Știința secretă a lui Shaktipat de Colonel T. Sreenivasulu
O practică spirituală unică, Shaktipat implică transferul energiei divine de la un maestru spiritual realizat către un căutător aflat pe drumul evoluției spirituale. Derivat din cuvintele sanscrite shakti (energie divină) și pāta sau pat (a cădea), shaktipat poate fi înțeles ca o dăruire sau „coborâre” a energiei conștiente supreme către un căutător, prin intermediul unei ființe iluminate.
Se crede că această transmisie este complet transformatoare, accelerând profund creșterea spirituală și conștientizarea de sine prin contactul direct cu conștiința iluminată.
În timpul unei sesiuni de alergare, aveam o conversație intensă cu Divinitatea. O rugam, o imploram să-mi trimită și mie un Guru cu care să pot comunica pe WhatsApp, căruia să-i pot povesti tot ce trăiesc în interiorul meu și care să-mi ofere explicații.
La scurt timp, pe unul dintre grupurile de Telegram, un profesor de yoga postează un anunț: Cine dorește să primească inițiere în trezirea energiei Kundalini, să o contacteze pe Sfinția Sa Siddha Yogini Thanishka din India, prin e-mail.
După un proces de selecție, am primit inițierea Shaktipat de la Guruma.
Din acel moment, am simțit o accelerare și o intensificare a focului divin care îmi purifică zilnic inima, mintea și mă apropie de Sufletul meu — acea parte din mine care este mereu iubitoare.
Mă simt mai încrezătoare.
Mă simt protejată de Divinitate.
Mă simt sprijinită.
Mă simt ghidată de vocea iubirii divine, care îmi grăiește cu multă duioșie dintr-o inimă în care arde și mai multă iubire.
Așadar, la aproximativ o lună de la acea rugăciune plină de ardoare de a avea un Guru cu care să vorbesc pe WhatsApp, iată-mă… punând întrebări pe WhatsApp Guru-ului meu (o femeie!).
În sfârșit primesc răspunsuri. În sfârșit comunic cu Guru-ul meu… pe WhatsApp. 😊 Cine ar fi crezut?
Anul 2023
“Inițiere în Lumina Divină Pură”
Sora mea mijlocie, cea care începuse cu mulți ani în urmă practica yoga și fusese o sursă de inspirație pentru mine, a participat, la un moment dat, la un curs organizat de Sukyo Mahikari, în cadrul căruia a primit un pandantiv sacru care îi oferea abilitatea de a se conecta direct la Sursa Luminii Divine.
Într-o zi, eram împreună la o ceainărie, iar ea mă întreabă:
— „Cami, vrei să îți dau Lumină la al treilea ochi?”
— „Sigur că da, Cocolina!” — așa o alint eu.
Ținea palma ridicată la nivelul frunții mele, iar între timp purtam o conversație obișnuită, ca între surori. Deodată, încep să simt cum îmi arde zona din mijlocul frunții — parcă îmi lua foc! Îi mărturisesc ce simt, iar ea îmi răspunde:
— „Lumina Divină Pură îți arde karma și impuritățile de la nivelul celui de-al treilea ochi. De aceea simți astfel.”
Acel moment m-a marcat profund. În sufletul meu s-a născut, instantaneu, dorința ca, într-o bună zi, să am și eu acel pandantiv sacru cu care să mă pot conecta la Lumina Divină Pură.
În anul 2023, această dorință s-a împlinit. În urma unui curs de trei zile, organizat la Centrul Sukyo Mahikari din Londra, am primit Omitama, pandantivul sacru prin care mă conectez la Lumina Divină Pură.
Omitama nu este un simplu pandantiv! De fiecare dată când îl așez la piept, mă simt instantaneu înconjurată de o energie gigantică a iubirii. Inima îmi arde de iubire — la fel cum îmi ardea atunci când iubeam în mod pur și inocent, în copilărie.
A fost un moment în care fetița mea era foarte bolnavă. Nu știam exact ce i se întâmplase, dar puteam observa că era lipsită de Lumina ei interioară. Era ca și cum cineva îi supsese energia vitală și nu mai avea putere nici să respire, nici să meargă, nici să digere mâncarea. Se simțea îngrozitor.
Mi-am dat seama că nu avea nevoie de medicamente. Avea nevoie să se încarce din nou cu energie, cu Lumină. Am pus-o pe o păturică, afară, pentru a se încărca precum o baterie de la razele Soarelui și, în același timp, am canalizat Lumina Divină Pură în mai multe sesiuni, pe parcursul întregii zile.
A doua zi era ca nouă! Parcă nimic nu se întâmplase cu o zi înainte. Corpul i se încărcase cu energie, cu Lumină, și ea era din nou plină de viață. Pentru mine a fost un miracol. Nu mai asistasem niciodată la o asemenea recuperare atât de rapidă.
Sukyo Mahikari este o practică spirituală inițiată în Japonia, în anul 1959, de domnul Kōtama Okada. El a fondat organizația Mahikari cu intenția de a ajuta oamenii din întreaga lume să creeze o civilizație mai pașnică și mai armonioasă, bazată pe principiul:
„Originea lumii este una, originea tuturor ființelor umane este una, iar originea tuturor religiilor este una.”
Lumina lui Dumnezeu este energia spirituală sau vibrația iubirii, înțelepciunii și voinței divine, care pătrunde în întregul univers. Primirea și transmiterea Adevăratei Lumini este practica de bază a Sukyo Mahikari.
Oameni din toate categoriile sociale și din toate religiile practică această artă, care este deschisă tuturor.
Anul 2023
“Inițiere in Reiki”
În anul 2023, am primit inițierea în Reiki, parcurgând nivelurile 1, 2 și 3. A fost o experiență profund transformatoare, care m-a conectat cu și mai multă claritate la energiile subtile și vindecătoare ale Universului. Totuși, în acea perioadă, eram atât de absorbită de profunzimea și eficiența practicii Kundalini Yoga, încât nu am simțit chemarea de a merge mai departe cu aprofundarea Reiki. Am primit darul, l-am onorat, și l-am așezat cu recunoștință în inima mea, știind că atunci când va veni momentul potrivit, mă voi întoarce la el.
Anul 2024
“Instructor de Tantra”
La începutul anului 2024, am avut un nou moment de introspecție profundă, în care am realizat că până în acel punct, nu îmi întrebasem niciodată sufletul:
„Ce îți place ție să faci? Ce îți aduce fericire? Cum ai putea avea venituri făcând, cu multă dragoste, ceea ce faci?”
În afară de perioada în care am cântat, viața mea profesională a fost un mozaic întâmplător de activități aducătoare de venituri: am făcut ce îmi cereau angajatorii, ce se plătea bine, ce se găsea de lucru...Însă niciodată nu mă întrebasem cu adevărat:
„Ce ți-ar plăcea, dragul meu suflet, să faci? Ce îți aduce ție foarte multă fericire?”
Știam că sufletului meu îi place: să cânte, să facă yoga, să alerge, să facă sport…dar cel mai mult îi place să facă ceva anume — ceva ce îi aduce: stări înalte de fericire, extaz divin, o frumusețe copleșitoare.
Sufletul meu adoră să simtă iubirea pe care o trăiește în timp ce face dragoste. Această iubire pătrunde în toate celulele și creează valuri imense de fericire.
„Asta este!”, mi-am spus.
„Am găsit ce îți place, suflețelul meu! Îți place să faci dragoste!”
Aș putea vorbi despre această artă divină ore în șir, fără să mă plictisesc. Ba chiar mai mult: simplul fapt de a vorbi despre ea mă face să mă simt extatică.
Am știut atunci:
Le voi învăța pe celelalte suflete cum să facă dragoste pentru a se simți împlinite — iar prin această cale îmi voi câștiga existența.
De data aceasta nu voi mai face orice. Doar ceea ce aduce bucurie profundă sufletului meu.
Am simțit o sete, o urgență, ca și cum urma să descopăr un mare secret care îmi va salva viața.
Am intrat pe internet și am găsit:
„Curs de Profesori de Tantra – Bali, 2026.”
Oh, nu! Prea târziu...
Am implorat Divinitatea să-mi trimită un curs mai devreme.
Câteva zile mai târziu, ca prin magie, am descoperit:
„Curs de Profesori de Tantra – Grecia, Noiembrie 2024.”
Perfect! Înscrisă!
“Curs de Profesori de Tantra” – Samma Karuna, Grecia, Noiembrie 2024
O lună de zile într-un spațiu în care iubirea era principalul subiect! Uimitor!
Ajunsă acolo, am descoperit că nu despre modurile de a face dragoste vom studia, cum m-aș fi așteptat, ci despre acea formă a iubirii care: vede cu inocență totul, găsește frumusețea chiar și acolo unde aparent nu este, înțelege totul, iartă totul.
Urma să învățăm cum să ne conectăm cât mai profund, până în adâncul sufletului, nu numai cu iubitul sau cu iubita, ci cu fiecare ființă cu care intrăm în contact.
Simțindu-mă în siguranță, m-am deschis. Am putut vorbi despre dorințele inimii mele, iar cei din jur ascultau cu o atenție sfântă — un tip de ascultare pe care nu-l experimentasem niciodată.
Când vorbeam, eram cu adevărat auzită.
Cu fiecare zi, mă deschideam tot mai mult.
Găseam curajul de a fi exact așa cum simțeam.
Am realizat că, acasă, trăisem mereu cu o teamă subtilă: teama că ceea ce spun nu va fi acceptat, va fi contrazis, ignorat...De multe ori am simțit că am un monolog atunci când vorbeam cu cineva — că persoana cu care vorbeam se gândea la altceva sau se grăbea să plece.
Scăpasem de frica de a fi eu însămi, pe care nici măcar nu conștientizasem că o aveam.
La cursul de Tantra, tot ce rosteam era primit cu atenție deplină. Și atunci a coborât în mine o liniște profundă. Eram în siguranță. Eram eu însămi. Eram iubită, așa cum sunt.
Am descoperit că iubirea însemna mai mult decât extaz divin în timp ce făceam dragoste.
Am înțeles ce lipsea: comunicarea sinceră, ascultarea atentă, acceptarea, înțelegerea, conectarea profundă la sufletul celuilalt.
Pentru ca momentele de intimitate să fie cu adevărat împlinitoare, era nevoie de: o legătură profundă la nivelul inimii, să ne auzim unul pe celălalt, să ne fie drag unul de celălalt, să vedem dincolo de trup, să simțim divinitatea din interiorul sufletului.
Extaz dintr-o îmbrățișare
Până la acel curs, credeam că extazul poate fi trăit doar prin amor.
Dar acolo am aflat că el se poate naște și dintr-o simplă îmbrățișare —
dacă este sinceră, conștientă și vine dintr-o admirație profundă și reciprocă între două suflete.
SIMȚIREA — acesta este cuvântul magic
De-a lungul vieții, auzisem multe cuvinte, dar nu mă atingeau.
Acum știu de ce: pentru că nu erau trăite, nu erau simțite. Persoanele care vorbeau NU SIMȚEAU ceea ce spuneau. Vorbeau doar din gură. Nu simțeau cu adevărat, în adâncul sufletului lor, ceea ce spuneau.
În Tantra, totul se simte cu o intensitate copleșitoare.
Mă îmbrățișam cu profesoara de Tantra și simțeam că mă topesc într-un extaz, într-o euforie continuă din care nu aș fi vrut să mai ies niciodată. Am băut și eu, cu mulți ani în urmă, alcool. Nu se compară!
O asemenea stare de euforie și extaz nu ți-o poate da niciun drog.
Chiar și profesoara ne-a mărturisit că fumase marihuana cu ani în urmă, dar aceste stări de euforie erau mult mai extraordinare decât ceea ce experimentase cu drogurile și cu alcoolul.
Extaz dintr-o privire
Și, ca Divinitatea să îmi arate că nici măcar o îmbrățișare nu este necesară pentru a trăi momente de extaz divin, într-una dintre practicile Tantrice, am privit în ochi o femeie — Christine — de la distanță, și am simțit că mă contopesc cu ea într-un extaz euforic, divin.
Energia mea și a ei s-au unit, au urcat spre cap, apoi au trecut dincolo — spre infinit.
Ne priveam ochi în ochi.
Simțeam inocența, puritatea, iubirea prezente în ființa ei minunată, iar ea simțea iubirea, puritatea, inocența prezente în mine.
Această recunoaștere sinceră, spontană și reciprocă a acestor calități divine minunate a făcut ca ambele să intrăm într-un extaz continuu, diafan, divin, în timp ce energiile noastre se contopeau,
se expansionau și depășeau cu mult spațiul corpurilor noastre, extinzându-se spre infinit.
Și toată această experiență uimitoare — dintr-o privire.
A fost o experiență uluitoare, pe care e greu să o descriu în cuvinte.
„De ce am avut experiențe extatice numai cu persoane de sex feminin? Sunt atrasă de femei?” — mi-am pus eu această întrebare.
Nu. Din punct de vedere erotic, nu am nici cea mai mică atracție.
Această experiență nu a avut niciun firicel de energie sexuală. A fost o pură comuniune beatifică, divină, la nivelul sufletului, al inimii.
A fost posibil acest fenomen pentru că mie nu mi-a fost frică să mă deschid sufletește față de ele. Le-am simțit vesele, iubitoare, cu inima deschisă și această starea interioară a lor, mi-a transmis că voi fii în siguranță conectând-mă la ele, nu îmi vor face rău.
Profesoara de Tantra, Christine și eu, am avut aceeași frecvență de vibrație și acesta este motivul pentru care primit acest extraordinar cadou divin: de a trăi stări de extaz:
— dintr-o îmbrățișare,
— dintr-o privire.
Un Nou Tu
Te invit acum să îți imaginezi…
Cum ar fi să faci dragoste cu o ființă alături de care trăiești extaz…dintr-o îmbrățișare… apoi dintr-o privire…
Ai păși dincolo de înțelegerea umană. Ai simți Iubirea Divină aprinzându-se în inima ta, umplându-ți golul interior cu o fericire blândă și permanentă.
Așa s-ar naște un NOU TU
Un TU plin de iubire, de înțelepciune, de compasiune, de lumină.
Poate nu vei merge pe apă, precum Iisus. Dar nici nu vei mai putea răni.
Iubirea ar arde în tine. Și tu… ai deveni chiar Iubirea. O prezență de lumină... Tantra
În poze: Ishi (fondatorul Samma Karuna), Brady (profesor de Tantra - păr lung și creț), Salomea (profesoară de Tantra - păr mediu, în rochiță alb - crem), Sarah (asistentă - păr mediu, lângă Salomea, bolerou maro cu galben), Patricia (profesoara de Breathwork), colegi de curs.
Anul 2025
“Instructor de Tantra”
După o lungă călătorie, sufletul meu se simte fericit, liniștit și împlinit, căci a găsit în sfârșit răspunsul la întrebarea:
„Care este sensul meu pe această planetă?”
Am aflat, în sfârșit, motivul pentru care mă aflu aici: să fiu o transmițătoare a forței colosale a Divinității, a Iubirii Divine, a Luminii Divine.
Lumina Divină se manifestă ca:
Iubire în inimă,
Înțelepciune în minte,
Voință Divină în voința individuală.
Și nu este nevoie să fiu dornică să salvez toată planeta. Atâta timp cât Iubirea Divină arde în inima mea în mod continuu, Ea se transmite în jurul meu fără ca eu să fac vreun efort.
Este nevoie doar să exist și să mențin flacăra Iubirii Divine aprinsă în inima mea.
Forță COLOSALĂ – Iubirea Divină
Această Iubire are o forță colosală, este invizibilă pentru ochiul obișnuit și se extinde în jurul meu fără efort.
Tot ceea ce am de făcut este să mă mențin mereu în legătură cu Lumina Divină, să simt necontenit o iubire arzătoare în inima mea, iar prin această iubire să mă conectez profund la sufletul tuturor ființelor: al animalelor, al plantelor, al naturii, al întregii Creații.
Când privesc în ochii unui om, să-i simt divinitatea, inocența, bunătatea, sufletul.
Tantra Albă – Conectarea la Suflet
Știu ce am de făcut: să răspândesc această artă a conectării profunde, care ajunge până în adâncul sufletului, astfel încât, atunci când ne întâlnim, să nu ne mai privim doar trupurile, funcțiile, hainele, marca pantofilor și a genților, ceasurile sau mașinile, ci să ajungem dincolo de ele, până în adâncuri, acolo unde găsim iubirea, inocența, puritatea, simplitatea sufletului pe care îl privim.
Privindu-ne adânc în ochi, până când ajungem la sufletul celuilalt, vor dispărea: invidia, bârfa, minciuna, ura între frați, alungarea părinților de către propriii lor copii, lupta pentru averea părinților, pentru că…
…Sufletul tău e la fel ca sufletul celuilalt
Și tu vrei iubire, și sufletul celuilalt vrea iubire. Și tu vrei pace…și el vrea pace. Și tu vrei stabilitate financiară…și el vrea. Și tu vrei să te plimbi…și el vrea.
Va dispărea logica minții în relația cu celelalte suflete și va apărea logica iubirii.
Totul va deveni „normal”, din perspectiva sufletului, nu din cea materială sau a logicii mentale.
Sufletul tău va recunoaște sufletul din cealaltă persoană.
Vei realiza că sufletul tău este la fel ca sufletul celuilalt: are aceleași nevoi și aceleași dorințe.
El vrea: să fie iubit, să fie mângâiat, să aibă mâncare, să poarte haine, să se plimbe, să petreacă timp cu cei dragi, să se simtă liber.
Suntem la fel! Este ACELAȘI SUFLET UNIVERSAL, care trăiește în corpuri diferite și ne creează senzația că suntem diferiți. Este o ILUZIE!
Simțind că suntem la fel, vor apărea: înțelegerea, toleranța, compasiunea, pacea, iubirea divină, bunătatea.
